Provocarea arhitecturală a viitorului: răcirea locuințelor

Potrivit ONU, peste 2000 de evenimente meteorologice extreme au fost înregistrate începând cu anul 2000. Printre cele mai recente se numără incendiile care s-au declanșat în Australia și pe coasta de vest a Statelor Unite ale Americii; Siberia a înregistrat temperaturi înalte record etc. Întrucât efectele crizei climatice se manifestă în moduri din ce în ce mai alarmante, este de datoria industriei construcțiilor - în prezent responsabilă pentru 39% din emisiile globale de gaze cu efect de seră - să își schimbe radical abordarea cu privire la sustenabilitate.
Unul dintre cele mai provocatoare aspecte ale acestei schimbări va fi satisfacerea nevoilor de răcire a clădirilor într-un mod ecologic. Răcirea este în mod natural mai dificilă decât încălzirea: orice formă de energie poate deveni căldură, iar corpurile și mașinile noastre generează în mod natural căldură chiar și în absența unor sisteme de încălzire active.
Pe de altă parte, răcirea nu este generată spontan în mod natural, ceea ce o face mai costisitoare și mai complicat de implementat. Încălzirea globală și efectele sale nu fac decât să accentueze această realitate, intensificând cererea deja accelerată de sisteme de răcire artificiale. Multe dintre aceste sisteme necesită cantități mari de electricitate care sunt produse de multe ori cu ajutorul combustibililor fosili. În acest sens, sectorul construcțiilor trebuie să găsească modalități de a satisface cererea ascendentă de răcire, protejând în același timp mediul înconjurător.
Din fericire, există deja multe soluții. Arhitecții și inginerii trebuie să contribuie la acest efort folosindu-le și adaptându-le la clădirile noi și la cele deja existente. Mai jos, enumerăm câteva dintre aceste strategii, soluții și produse care ajută la răcirea interioarelor arhitecturale în mod ecologic.
Soluțiile de răcire pot fi împărțite în două categorii: pasive și active. Răcirea pasivă se referă la strategiile care reduc acumularea de căldură și ajută evacuarea ei cu un consum redus sau inexistent de energie. Aceste strategii sunt de obicei puse în operă prin utilizarea mediului înconjurător și prin design arhitectural pasiv, mai degrabă decât prin sisteme mecanice active. În cadrul răcirii pasive, arhitecții pot utiliza tehnici preventive sau tehnici de evacuare a căldurii: prima împiedică acumularea de căldură prin strategia de proiectare a clădirii sau prin termoizolație; cea din urmă disipând căldura acumulată, fie prin ventilație, răcire prin evaporare sau alte opțiuni similare.
Pentru a proiecta o casă pasivă în mod eficient, proiectanții trebuie să ia în considerare o matrice complexă de condiții interdependente, care variază de la orientare, la plasarea ferestrelor până la umbrire externă. Casa pasivă Darmstadt Kranichstein este un exemplu util, cât și un studiu de caz pentru sistemele pasive de răcire. Într-o analiză realizată de către Passipedia, „The Passive House Resource”, fiecare dintre condițiile de răcire pasive menționate anterior și efectele lor asupra temperaturii medii a camerei sunt investigate în detaliu. Prin înclinarea ferestrelor și, astfel prin, facilitarea fluxului de aer, predomină un „climat interior excelent” și poate fi chiar mai benefică pentru reglarea temperaturilor decât sistemele de ventilație mecanică - în funcție de context. De asemenea, balcoanele sau acoperișurile proeminente pot reduce semnificativ durata perioadelor de supraîncălzire.
Casa ISOVER Multi Confort definește o serie de principii utile de proiectare. Pentru răcire în mod specific, în broșura referitoare la clima caldă sunt enumerate cinci strategii pasive principale:
- proiectarea clădirii într-un mod compact și orientarea favorabilă;
- izolarea termică și etanșeitatea la aer;
- ferestre eficiente din punct de vedere energetic care combină sticla cu control solar și / sau umbrirea exterioară;
- sisteme de ventilație cu recuperare de căldură;
- ventilație naturală pe timp de noapte.
De asemenea, se menționează că aparatele electrocasnice, sistemele de încălzire, sistemele de apă menajeră, unitățile de tratare a aerului și multe altele, au nevoie de o izolație termică adecvată pentru a menține și temperatura rece.
Mai multe produse de pe piață îndeplinesc aceste criterii. Un exemplu este COOL-LITE SKN, un tip de sticlă cu control solar care asigură simultan o transmisie ridicată a luminii naturale și o bună performanță energetică, menținând în același timp o estetică „neutră”. COOL-LITE SKN 183 oferă în special o transmisie mare de lumină pe timpul zilei fără a compromite performanța energetică, oferind și izolație termică, precum și transparență ridicată și reflexie redusă.
De asemenea, arhitecții pot combina soluțiile de răcire pasivă cu sistemele mecanice active, folosindu-le pe acestea din urmă ca supliment la cele necesare, reducând astfel consumul de energie și emisiile. Aceste sisteme mecanice sunt prietenoase cu mediul, astfel că beneficiile cresc și mai mult.
Un alt produs notabil este Climaver, un panou rigid din vată minerală de sticlă pentru confecționarea canalelor de ventilație şi climatizare termo şi fonoizolate, proiectat pentru a reduce pierderile termice de-a lungul conductelor și pentru a minimiza scurgerile de aer. Acest produs este recomandat în manualul Casa ISOVER Multi Confort, optimizând ventilația și climatizarea într-un mod cât mai sustenabil posibil.
Cu aceste strategii, soluții și produse, proiectanții pot aborda problemele legate de răcirea locuințelor într-o manieră sustenabilă și eficientă pentru mediul înconjurător.
Articol scris în colaborare cu ArchDaily