Strategii pentru decarbonizarea sectorului construcțiilor

Conceptul de „decarbonizare” este un subiect abordat în discursurile politice și în evenimentele globale dedicate mediului înconjurător, însă, o atenție deosebită trebuie acordată și în domeniul arhitecturii. În prezent, clădirile sunt responsabile pentru 33% din consumul de energie globală și de 39% din emisiile de gaze cu efect de seră, indicând faptul că arhitecții joacă un rol semnificativ în combaterea schimbărilor climatice și în eficientizarea utilizării resurselor naturale. Una dintre cele mai importante modalități prin care acest obiectiv poate fi atins este prin procesul de decarbonizare a clădirilor.

Decarbonizarea cuprinde atât reducerea carbonului operațional, cât și a carbonului încorporat, care se referă la emisiile de carbon degajate în etapa de utilizare și, respectiv, pe parcursul întregului ciclu de viață al unei clădiri. Acest ciclu de viață cuprinde extracția, transportul, instalarea, utilizarea și sfârșitul ciclului de viață pentru fiecare material sau piesă de mobilier și este responsabil de 11% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și 28% din emisiile globale din sectorul construcțiilor.  

Inițiativele precum Net Zero Carbon Buildings Commitment, lansat la Summit-ul Global pentru Acțiunea Climatică din 2018 promovează reducerea globală a carbonului operațional prin apelul de a reduce cantitatea de emisii de dioxid de carbon eliberată anual la o valoare egală cu zero sau pe un trend negativ. Alte inițiative, precum Forumul pentru Leadershipul Carbonului din SUA, subliniază importanța scăderii carbonului încorporat, citând prognozele conform cărora spațiul mondial destinat clădirilor se va dubla până în 2060.

În acest sens, vă prezentăm mai jos strategiile de decarbonizare a arhitecturii care variază de la considerații importante, la proceduri, până la produse și documente care ar putea fi folosite în mod practic pentru arhitecții care caută soluții concrete.

1. Abordarea decarbonizării pe trei niveluri

Întrucât diversele strategii de reducere a carbonului creează niveluri variate de eficacitate iar diferitele etape de construcție necesită proceduri distincte, Institutul Mondial de Resurse a prezentat o listă de strategii clasificate în funcție de prioritate, care pot fi transformate în trei proceduri de decarbonizare. Lista IMR pentru reducerea emisiilor operaționale se prezintă după cum urmează: eficiența energetică înainte de energia regenerabilă; energie regenerabilă on-site înainte de energie regenerabilă off-site și energie regenerabilă înainte de compensarea carbonului (investiții în energie regenerabilă). Prin această ierarhie a priorităților, putem aborda decarbonizarea clădirilor pe trei niveluri diferite:

1. Reducerea carbonului operațional în clădirile deja existente prin eficiență energetică;
2. Folosirea energiei regenerabile pentru a acoperi cererea de energie scăzută rămasă, în mod ideal on-site sau off-site în apropiere, dacă este necesar;
3. Reducerea carbonului încorporat al clădirilor noi pe parcursul întregului lor ciclu de viață.

Din punct de vedere al eficienței financiare, pentru proprietarul clădirii, modalitatea de abordare cea mai avantajoasă este ca nivelurile să fie implementate în ordinea menționată mai sus, de la a) la c).

2. Luați în considerare atât carbonul operațional, cât și carbonul încorporat

Reducerile carbonului operațional și carbonului încorporat sunt pași necesari în procesul de decarbonizare a arhitecturii în ansamblu. Cu toate acestea, pentru clădirile existente, deoarece materialele sunt deja folosite, carbonul încorporat poate fi mai puțin o considerație esențială, iar proprietarii de clădiri ar trebui să acorde prioritate atingerii unei valori de carbon operațional egală cu zero. În schimb, în construcția de clădiri noi – dacă se ia în considerare un singur tip de emisie de carbon, rezultatele pot fi înșelătoare cu privire la adevăratul impact asupra mediului. De exemplu, utilizarea unor materiale poate produce un randament operațional scăzut de carbon, dar un nivel ridicat de carbon încorporat pe parcursul întregului său ciclu de viață și viceversa. O clădire termoizolată necorespunzător, dotată cu ferestre cu simplu vitraj  va avea în mod obișnuit mai puțin carbon încorporat, însă mai mult carbon operațional comparativ cu o clădire bine izolată. Astfel, este esențial ca arhitecții de clădiri noi sau de renovări semnificative să ia în considerare în mod simultan ambele tipuri de producție de carbon atunci când aleg materialele.   

3. Prioritizați prima etapă a proiectului

Pentru a face acest lucru, arhitecții ar trebui să abordeze decarbonizarea cu rigurozitate și într-un mod detaliat încă din faza incipientă a proiectului. Practicile de proiectare cu emisii reduse de carbon, în special cele care vizează carbonul încorporat, sunt atât cele mai eficiente, cât și cele mai rentabile atunci când sunt luate în considerare încă din primele faze ale unui proiect. De exemplu, alegerea unei variante constructive care necesită fundații foarte adânci poate duce la dublarea emisiilor de carbon încorporat, iar arhitecții nu pot modifica această alegere mai târziu. Prin urmare, este obligatoriu ca arhitecții să analizeze posibilitățile de reducere a carbonului încorporat încă de la începutul procesului de proiectare.

4. Utilizați materiale ușoare

O modalitate prin care arhitecții pot atinge obiectivul decarbonizării clădirilor este prin utilizarea materialelor ușoare. Într-un studiu realizat de Saint-Gobain, care a comparat două profile de perete interior utilizate în mod obișnuit în Brazilia, au constatat că sistemul cu greutate mai redusă a generat o serie de beneficii pentru mediu. Opțiunea mai ușoară a fost sistemul de gips-carton Placo (similar cu cele din gama Rigips) , perete din gips-carton pe structură metalică, care a fost comparat cu un sistem tradițional de perete din cărămidă tencuită cu ciment de 140 mm. Pentru un metru pătrat de perete despărțitor, a reieșit că utilizarea acestui sistem de gips-carton în locul peretelui tradițional ar determina o reducere cu 63% a potențialului de încălzire globală, o reducere cu 49% a consumului de energie primară, o reducere cu 80% a greutății sistemului de perete și o reducere cu 36% a consumului de apă. În mod similar, un sistem ușor de perete exterior reduce la jumătate emisiile de CO2 față de cele ale unei fațade de zidărie. Aceste produse nu numai că demonstrează eficiența sistemelor ușoare de perete, dar oferă opțiuni concrete, fezabile pentru arhitecții care caută soluții ecologice.

5. Recunoașteți elementele interioare cu potențial de a fi emițătoare de carbon

O greșeală comună realizată de proiectanți în etapele incipiente ale planificării unui proiect este de a lua în considerare structura unei clădiri atunci când se calculează carbonul încorporat, dar de a nu lua în calcul instalațiile şi echipamentele clădirii.

6. Refolosiți și reciclați materialele deja existente

Reutilizarea materialelor deja existente elimină necesitatea de a fabrica noi materiale. Dacă este fezabil, arhitecții ar trebui să specifice în proiecte produse care conțin cât mai multe materiale reciclate pentru a reduce cantitățile de carbon încorporate.

7. Folosiți Analiza ciclului de viață sau produse cu Declarații de Mediu (EPD)

Arhitecții pot evalua producția de carbon a clădirilor prin intermediul Analizei ciclului de viață (LCA) stabilite de standardele internaționale și prin Declarațiile de Mediu publicate (EPD). Acestea sunt singurele surse științifice verificate pentru informațiile despre carbonul încorporat în produse și materialele de construcție. Arhitecții se pot folosi de ambele tipuri de documente pentru a determina și evalua amprenta de carbon a structurii pe care o proiectează.

La Saint-Gobain, punem la dispoziția dezvoltatorilor un portofoliu amplu de produse cu Declarații de Mediu (en. Environmental Product Declaration, EPD). Luând în considerare numărul Declarațiilor de Mediu înregistrate la nivel global, compania își consolidează poziția de lider al pieței, deținând un portofoliu cuprinzător de produse folosite în construirea clădirilor verzi și a unui mediu durabil.

8. Tranziția către economia circulară

Încetarea utilizării modelului „preluat, fabricat, consumat” și tranziția către o economie circulară este o măsură necesară pentru o construcție mai sustenabilă. O clădire care respectă recomandările economiei circulare va consuma în mod natural mai puține resurse de-a lungul ciclului său de viață, deoarece este concepută pentru a fi eficientă din punct de vedere al resurselor.

Sectorul construcțiilor utilizează aproximativ jumătate din toate materialele extrase și generează o treime din deșeurile disponibilizate în întreaga Europă. Eliminarea impactului negativ al extracției și al generării de noi deșeuri prin reutilizare și reciclare ar putea avea un impact enorm asupra efortului global de a pune capăt încălzirii globale.

Pentru Saint-Gobain, economia circulară este o prioritate, iar în prezent ne concentrăm pe dezvoltarea de noi soluții pentru reciclarea materialelor noastre. Provocarea majoră este utilizarea materialelor noastre în construirea sau renovarea unui număr cât mai mare de clădiri, reducând în același timp risipa de resurse și contribuind la protecția mediului înconjurător.

9. Susțineți inițiativele globale

În timp ce toate aceste strategii reprezintă soluții individuale extrem de importante, calea către decarbonizare trebuie să fie un efort colectiv global. Companiile pot contribui la promovare și conștientizare prin sprijinirea inițiativelor globale și locale.

Spre exemplu, la Saint-Gobain, ne-am stabilit strategia pentru a atinge obiectivul de zero emisii de carbon până în anul 2050. De asemenea, până în 2030 ne-am propus să reducem emisiile directe și indirecte de CO2 la 9 milioane de tone, adică de 33% în termeni absoluți, comparativ cu 2017.

Carbonul încorporat, carbonul operațional, clădirile deja existente, clădirile noi, economia circulară, materialele ușoare, reciclarea și multe altele trebuie luate în considerare pentru a aborda decarbonizarea în mod complet.

Articol scris în colaborare cu ArchDaily